Filmul porno ca o industrie

Psihologia modernă consideră că vizionarea unor astfel de filme xxx în timpul pubertăţii, când apare interesul pentru sexul opus şi se formează afinităţile sexuale, psihologic este sănătos, în anumite condiţii. Totuşi, există tot mai multe astfel de filme adulti care promovează tendinţe sexuale perverse care nu pot fi clasificate nici chiar în perversiuni (după definiţia lui Freud), cum ar fi pedofilia, necrofilia, sodomia, coprophilia şi altele, iar din cauza aceasta funcţia lor pedagogică este redusă în mod semnificativ. Acest lucru poate duce la tendinţa de dezvoltare, în special în rândul publicului tânăr, a viziunii excesive de mascul dominant (macho) în sexualitate. Aceasta a dus recent la apariţia unor astfel de autori precum Letizia sau Lars von Trier, care promovează filme H, în care dau actriţelor roluri inverse. Potrivit lui Chuck Trainors, un producător de filme porno şi soţul starului porno Linda Lovelace, până la începutul anilor şaptezeci în California, ca statul cel mai liberal din SUA, filmele porno sunt filmate cu camera de filmat pentru film ca mediu. Filmele au fost vândute literalmente din portbagajul automobilului şi participau la aceasta un număr relativ mic de oameni. Iar apoi Chuck Trainors timp de patru zile şi 1200 de dolari a produs filmul „Deep Throat”, primul filme xxx porno care s-a dat în sălile de cinematograf. În mai puţin de o lună el a câştigat primul milion de dolari. În câteva luni pe “teren” a apărut şi Mafia, care frumos şi legal i-a plătit pe toţi micii producători de filme porno şi de atunci industria porno devine o mare afacere, care odată cu apariţia internetului şi ai altor „purtători de informaţii” s-a transmis şi către alte medii. Când au întrebat-o pe Linda cum a jucat din punct de vedere tehnic acest rol nu chiar atât de uşor, răspunsul ei a fost că a mers la cursuri la înghiţitorii de săbii.